Gluma americanilor în lupta împotriva Statului Islamic

Ce au făcut americanii? Au invadat Irakul în 2003 cu intenția declarată de a instaura „democrația”. L-au dat jos (spânzurat) pe dictatorul Saddam Hussein și au mai rămas acolo până în 2011 – probabil ca să vegheze cum înflorește democrația americană pe pământ irakian. După ce au plecat, a început haosul (Didn’t see that coming, huh?). Șase grupuri de rebeli extremiști și-au unit forțele în 2006 și au devenit cunoscuți sub numele de Consiliul Mujahideen Shura având ca scop principal anihilarea prezenței forțelor militare americane și cele ale Națiunilor Unite precum și anihilarea oricărei prezențe șiite în Irak astfel încât să poată instaura un guvern sunit. Dacă aveți nevoie de mai multe detalii căutați și voi pe Google: Sunni vs. Shia.

În caz că vă întrebați cum a devenit acest grup atât de important într-un timp atât de rapid, motivul este următorul: puterea financiară a acestuia. Principala sursă de venit a fost, este și va fi, exploatarea (legală/nelegală, bunica lui Saddam știe) și vânzarea petrolului pe piața neagră. Estimativ, această afacere aduce undeva la 2 milioane de dolari pe lună.

Odată cu retragerea trupelor americane de pe teritoriul Irakului, activitatea extremiștilor s-a intensificat iar influența acestuia este una din ce în ce mai mare în zonă. Mergând pe ideea „cine nu e cu noi, e împotriva noastră”, extremiștii ISIL au început lupta și împotriva civililor sirieni, adica un adevărat război civil care a început prin 2011 nu acum, așa cum crede toată lumea. Criza europeană a refugiațiilor sirieni mi se pare un „cal troian” gustat din plin de fraierii europeni. Asta e altă discuție pe care, dacă am chef, o s-o expun aici.

Unde am vrut să ajung de fapt este, după cum și titlul sugerează: la americani. Ce fac americanii în toată acesată poveste? Slow movement at the tactical level – deci asta fac americanii în acest moment. Ce înseamnă mai exact asta? NIMIC! Știți cu câți soldați/forțe speciale luptă americanii împotriva Statului Islamic? PATRU, PATRU SAU CINCI, adică nici ei nu știu exact dacă sunt patru sau cinci. Bună asta, bună de tot!